Syromed Plus

Syromed Plus este o clinica cu mai multe specializari, situata pe strada Barbu Vacarescu langa stadionul Dinamo din Bucuresti.
Syromed a luat fiinta in urma cu cativa ani, cand o echipa de medici s-au hotarat sa creeze un mediu in care pacientii sa poata fi tratati cu mai multa responsabilitate decat in sistemul public de sanatate.
In cadrul clincii Syromed Plus functioneaza mai multe specializari.
Amintim cabinetul de ginecologie, unde Maria Georgescu, ginecolog specialist cu experienta de peste 25 de ani isi trateaza cu multa responsabilitate pacientele.
La cabientul de urologie va asteapta doctorul Abboud Bachar si el cu experienta de peste 20 de ani.
Clinica Syromed este specializata in tratamentul problemelor de infertilitate si in tratarea bolilor dermato-venerice.
Cuplurile care au probleme fie cu conceperea de copii fie cu anumite infectii, se pot trata intr-un mediu profesional si sigur in sanul clincii Syromed Plus

Cabinet ginecologie Bucuresti

Ce poate spune un antreprenor despre un cabinet ginecologic?

Cabinetele ginecologice sunt in mare parte un fel de one man show, in care ginecologul este din administratorul si medicul si face tot ceea ce este nevoie. Totusi medicii buni isi fac repede un renume si de obicei se ocupa mai mult de partea clinica. Adica nu au timp sa stea toata ziua sa isi bata capul cu diversele chestiuni administrative, care sunt neaparat necesare.
Clinicile mari au oameni si departamente specializate, care se ocupa de marketing sau de partea administrativa. Cu un minim de efort si de energie se poate face insa ca o clinica privata mica, sa ajunga repede sa isi creasca numarul de pacienti.
Ginecologul experimentat este esential. Daca medicul stie sa se poarte cu pacientele si sa le trateze, lucrurile incep sa mearga de la sine. Un astfel de exemplu este clinica Syromed Plus

Bormasina...

Bazaie una-intr-una, ba la vecinul de de'asupra, ba la vecinul de langa, ba la vecinul de la trei scari distanta... Da, se aude bazaitul bormasinii chiar de la vecinul din capatul blocului, in blocul meu de beton.
Eu sunt mai firav la ureche... Imi place sa am liniste in jurul meu, dar bormasina imi face viata grea uneori.
Si cum vorba' aia sunt si eu altruist, am facut urmatoarea miscare.... Am cautat sa ma revansez fata de comunitatea vecinilor, si daca ei dau gauri, sa dau si eu... Ia ghiciti ce s-a intamplat. Mi-am cumparat o bormasina... Ce sa fac cu bormasina? Exaaaact, sa dau gauri... Da’ ce mah? Credeti ca eu nu sunt instare??? Si io pot... Asa, bormasina de fapt, nu e bormasina ci e rotopercutor. E un rotopercutor puternic, industrial. De acela care se foloseste pe santier, cate 8 ore pe zi. Eu l-am cumparat ca sa fie acolo... vorba romanului, sa fie nenica.... ca daca nu e simti lipsa... O fi candva nevoie si de bormasina mea, sa dau vre-o gaura prin sufragerie sa agat tabloul cu inventatorul bormasinii. Dar daca stau mai bine si ma gandesc, cred ca o sa scot bormasina de la naftalina si o sa ma pun sa dau gauri de cate ori aud cate un vecin ca face asta... Asa ca sa fie, sa comunicam si noi cu bormasinile cum comunicau altii pe vremuri, cu aparatele alea in cod Morse.

Dan Puric om intre arta, religie si nationalism

Am avut ocazia sa particip in cadrul unui proiect VIP la conferinta mai sus numitului Dan Puric. Il vazusem acu ceva vreme la televizor la emisiunea lui Robert Turcescu si de atunci am ramas cu o impresie geniala despre maretia caracterului acestui om... Conferinta de astazi nu a facut decat sa imi confirme aceasta parere.
Valorile acestui om, pe langa o inteligenta bruta exceptionala de care a dat dovada, sunt undeva in sfera intangibilului pentru omul de rand. Nu neaparat ca omul de rand nu ar putea sa se gandeasca la ele, dar pur si simplu nu o face din comoditate si pentru ca McDonalismul care cuprinde incet-incet societatea noastra nu se impaca prea bine cu valorile nationale si de identitate a indivizilor. Omul vorbea de neamul romanesc despre ceea ce s-a petrecut in inchisorile comuniste, si cum comunismul a divizat neamul in 2: martiri si cozi de topor... Pacat ca multi dintre noi au dat uitarii aceasta jumatate de veac de atrocitati si isi duc viata ca si cum ele nu ar fi existat.
Aceste inchisori comuniste au lovit in intelectualitatea de atunci si a facut-o pulbere... mi se pare de datoria noasta a oamenilor care ne consideram ca avem niste ani de scoala in spate macar sa cunoastem aceste lucruri, daca nu exista timp si interes pentru altfel de actiuni.
Cand m-am intors de la conferinta pe strada mi-a vazut in mana cartea lui Puric un om de vreo 50 de ani si m-a intrebat cat a costat... 150 de mii ii raspund... si omul imi zice scurt, il respect foarte mult pe Dan Puric dar CAINELE LATRA, URSII TREC...
As vrea sa nu deviez prea mult de la subiect si sa intru in detalii despre mass-media romaneasca, dar daca presa care e cainele de paza in stat doarme, si relateaza doar stiri macabre, grotesti si care arata cat de rau ne merge noua ca neam in cautatea senzationalului, atunci putem spune ca n-avem caini de paza... si nu e de mirare ca un caine sau 2-3 cati or fi ramas cu coloana vertebrala ne rupta, nu sunt suficienti ca sa faca fata ursilor.
Eram o sala plina de tineri si il ascultam pe Puric iar el ne incuraja sa nu ne pierdem coloana vertebrala si sa facem ceea ce trebuie pentru tara. Cred ca multi dintre cei care au fost in acea sala au ramas cu ceva dupa intalnire, si ma refer la ceva pe termen lung...
Si daca tot e vorba de caini, Puric ne-a relatat o faza din al 2-lea razboi mondial, cand teritoriul romanesc era bombardat, iar avioanele de vanatoare romanesti erau 1:30... Un fost pilot militar, cazut la pat, e intrebat de o cucoana: "Voi de ce va mai ridicati cand sunau sirenele, daca erau atat de multi?" Si batranul raspunde: "Iaca-asa, ca sa nu zica lumea ca e sat fara caini..."
Si multe altele ne-a povestit Dan Puric...
Alta arie a fost religia ortodoxa si felul cum se implica Biserica Ortodoxa Romana in viata sociala a neamului, de marii duhovnici ca Arsenie Papacioc si Iustin Parvu... de sfintii martiti cazuti in inchisorile comuniste...
Toata aceasta intalnire de 2 ore jumate cu acest Om, m-a pus pe ganduri, dar nu ganduri de termen scurt, ci ganduri legate de viata si menirea mea ca roman... N-am avut niciodata sentimentul ca ar trebui sa fac ceva pentru tara in care m-am nascut sau ca ar trebui sa misc macar un deget pentru interesul national... dar cand am vazut, chiar si pe scurt ce au facut marile caractere pentru acest neam, parca mi-au aparut cateva intrebari...

Agentiile imobiliare de cartier

Daca strabateti orice cartier din Bucuresti pe jos sau cu masina, vedeti la tot pasul agentiile imobiliare de cartier. Cred ca sunt ceva mai dese decat micile magazine alimentare, ca acestea de cand au rasarit marile lanturi de "retail modern" au cam disparut.
La un search rapid pe google am gasit cifra de 1200 de agentii in Bucuresti, cat e de precisa probabil ca nu stie nimeni, tinand cont de faptul ca apar si dispar cu o frecventa demna de toata lauda.

Am avut "placuta" ocazie sa interactionez cu aceasta breasla de "profesionisti" si anume agentii imobiliari (sau consultantii imobiliari mai nou) atat din postura de vanzator si cumparator de imobil cat si pentru a oferi spre inchiriere un imobil. Prima impresie pe care o ai ca "novice" cand intrii in contact cu acesti capcauni, e amabilitatea deosebita si dorinta de a te ajuta. Sa zicem ca doresti sa cumperi o proprietate... Intrii timid in prima agentie de cartier pe care o intalnesti in cale, dai buna ziua si un agent foarte amabil iti si sare in ajutor, te pofteste sa iei loc si te intreaba cu ce te poate ajuta. Dupe ce ii povestesti plin de entuziasm cum te-ai gandi sa arate casa pe care vrei sa o cumperi, tac vine prima intrebare serioasa, pusa pe un ton amabil si foarte amical: "Si de ce buget dispuneti?" Eh, aici din ce am intalnit in practica e un fel de prag, adica omul verifica daca mai merita sa isi piarda vremea cu tine sau nu. Daca tu spui ca dispui de un buget ceva mai mic decat pretul pietii si vrei o oferta buna, tocmai ai picat testul, si fii sigur ca indiferent cat de amabil si atent iti noteaza numele si numarul de telefon in caietul lui studentesc cu patratele nu vei mai auzi de el niciodata. Daca spui un pret al pietei iti va spune ca ala era pretul de luna trecuta dar apartementele ca cel pe care il vrei tu tocmai s-au scumpit si iti trebuie macar inca 5 mii de coco ca sa te incadrezi. Si iara esti trecut in caietul studentesc cu patratele, dar de data asta ti se pune o steluta in fata... adica te va contacta daca cumva va gasi in ziar sau cu programul lui cel secret (e vorba aici de o baza de date care preia in timp real toate anunturile de vanzare pe care le dau proprietarii pe saiturile ziarelor de profil, la care ai acces doar daca esti agentie imobiliara) un apartament care sa corespunda macar in mica parte cerintelor tale.
Eh, pe urma mai mergi la o agentie si la inca una (ca doar sunt o gramada pe acelasi bulevard) si iaca asa stai de vorba cu mai multi "profesionisti" in domeniul imobiliar....

Si incepe sa sune telefonul la te miri ce ora, ai zis ca poti fi contactat intre 4 dupamasa si 8-9 seara, uita... Agentul te suna cand are EL timp, nu cand vrei tu...(cel putin in aceasta faza in care nu s-a convins ca poate face o tranzactie cu tine). Esti informat ca tocmai a aparut o oferta senzationala pe care daca nu mergi ACUM sa o vezi cu siguranta se va vinde pana diseara. Aici imi permit sa fac o intrerupere a scenariului si sa dau cateva explicatii despre ceea ce se intampla real in spatele cortinei. Agentul a gasit un anunt a unui proprietar care vinde ceva ce seamana vag sau foarte vag cu ceea ce vrei tu sa cumperi. Il suna, intreaba daca mai e de actualitate anuntul si cere cateva detalii gen: are termopan, are usa metalica, are gresie, faianta, parchet, etc., cati metri patrati utili, balcon inchis sau nu, cateva detalii sumare despre zona/bloc si gata. Odata ce a aflat el de acel apartament incepe o cursa contra cronometru iar aceasta cursa va avea el grija sa o simti foarte bine. Nu va ezita nici un moment sa pune presiune de timp asupra ta, pentru ca in general functioneaza foarte bine psihologia stocului limitat care e la oferta. Pe langa presiunea de timp va incerca sa te convinga ca apartamentul respectiv e la un pret senzational si ca urmeaza sa mai si negoiciezi ceva ca sa-l faci "si mai senzational :)" Reintorcandu-ne la scenariu... Tu te intalnesti cu agentul la ceva gura de metrou si incepi sa-l intrebi cum e apartamentul, iar el incepe sa iti toarne la informatii parte obtinute din telefonul dinainte, parte inventate. Marturisesc ca nu de putine ori mi s-a intamplat sa ii prind cu neadevaruri ca sa nu zic minciuni pe agentii care se dau mari cunoscatori si aparatori al interesului tau de cumparator si care de fapt nici macar nu au vazut apartamentul pe care urmeaza sa ti-l vanda si colac peste pupaza isi mai doresc (si chiar considera ca merita) si un 3% din valoarea tranzactiei pentru munca care o fac. Ajungi sa vezi apartamentul si pe proprietar, iti dai seama ca proprietarul e la fel de incantat de prezenta agentului acolo ca tine dar nici unu nu are ce sa faca, pentru ca tu ca potential cumparator ai semnat in prealabil un contract cu agentul cum ca nu vei cumpara tu sau neam de neamul tau (mi se pare ca merge pana la rudenie de gradul 4) apartamentul cu pricina decat daca ii dai lui comision. M-am intrebat tot timpul ce se intampla daca ignori acest contract, ca din cate stiu eu procesele civile tin undeva intre 2 si 4 ani, iar la viteza cu care dispar si apar firmele de agenti imobiliari e mica sansa sa traiasca pana se termina procesul si doi la mana cred ca ar fi fascinant sa te prezinti de buna-voie la judecatorie ca administrator a unei firme care se vede de la o posta ca nu are actele contabile in regula si ca e folosita doar ca umbrela pentru a face magarii.
Dupa ce ai vazut primul apartament cu primul agent, mergi si mai vizionezi, fie alte apartamente cu acelasi agent fie alte apartamente cu alti agenti fie (ATENTIE) acelasi apartament cu alti agenti. Eh aici in ultimul caz e groasa treaba. Cand agentul iti prezinta apartamentul la care veti merge nu iti da prea multe detalii, si tu se poate sa mai fi vazut apartamentul cu alt agent iar el sa nu-l fi vazut. Semnezi pasnic contractul(cu noul agent pentru acelasi apartament pentru care mai ai deja un contract semnat cu un agent vechi) si ia ghici ce te apuca cand vezi apartamentul pe care l-ai mai vazut deja odata si tocmai stateai in dubiu daca sa-l cumperi sau nu iar acum esti falnicul proprietar a 2 contracte de comision pentru acelasi apartament.
Acesta e mediul pe care il creaza agentiile de cartier din punctul de vedere al cumparatorului. Cum te afecteaza agentiile daca vrei sa vinzi un apartament voi scrie in episodul urmator :P

Viata de voluntar in business

Cred ca asta e paradoxul paradoxurilor.

Ce are voluntariatul si businessul in comun? Eh, nu stiu daca sunt in masura sa dau un raspuns la aceasta intrebare dar voi incerca. Cred ca exista cel putin 2 tipuri de oameni de afaceri si anume cei care fac compromisuri la castig ca sa iasa un business bun si cei care fac compromis la business ca sa iasa un castig bun. Ii diferentiaza motivatia unii au foame de bani, altii au pasiune pentru business.
Cred ca atunci cand e vorba de business multi romani, uita de mama, de tata, de etica si au un singur stapan... banul. Primul lucru care mi-a sarit in ochi cand am inceput sa disting cu vederea mea mioapa cate ceva din lumea de afaceri, a fost dimensiunea foarte redusa a acestei lumi. Studiile despre networking-ul interuman au aratat ca pentru a conecta oricare 2 persoane de pe Terra, ai nevoie in medie de 12 hopuri. Cred ca in lumea de afaceri acest drum ajunge de la 12 hopuri la 2. Acest beculet mi s-a aprins atunci cand, contactand invitatii (oameni de afaceri) pentru un eveniment antreprenorial, organizat pentru studenti, am vazut ca toti se cunosc intre ei si nu la modul ca "am auzit de icsulescu", ci "aaah, icsulescu, cum ii mai merge businessul cu ciocolata?" Oky, lumea-i mica si ce daca? Pai, ganditi-va care e diferenta intre un sat si un oras mare. In sat ai furat o data o gaina si te stie tot satul de talhar, pe cand la oras... Asta e unul din motivele logice, rationale si egoiste care vin in sustinerea eticii in afaceri. Totusi cred ca grosul motivelor vin din moralitatea crestina.

Revenind la voluntariat in business, mi se pare ca business-ul poate fi o pasiune ca oricare alta. Unora le place programarea, altora le place arta, tot asa sunt si tineri carora le plac afacerile. La fel cum sunt programatori buni si slabi, artisti buni si slabi tot asa sunt si oameni de afaceri sau antreprenori buni si alti mai putin buni. Cred ca cei care sunt pasionati cu adevarat de afaceri si de antreprenoriat se apuca inca din timpul facultatii sa isi dezvolte abilitatile si/sau afacerile. Totusi multi tineri, printre care si eu, nu au posibilitatea de a se lansa in afaceri din timpul facultatii sau daca o fac revin cu picioarele pe pamant in momentul in care vad ca o afacere are nevoie de TOATA atentia si TOT timpul antreprenorului. Varianta care am gasit-o ca utila si fiabila a fost voluntariatul.

Business Club, mi-a marcat al patrulea an din facultate. Am alergat un an intreg fara sa primesc nici un ban de la nimeni, pentru a organiza proiecte care sa incurajeze spiritul antreprenorial la studenti si pentru a acumula cunstinte practice pentru a vorbi cu antreprenori romani, pentru a participa la traininguri si pentru a cunoaste alti tineri cu aceleasi interese ca mine. Am realizat ca banii sunt doar o scara de valori si chiar in business mai exista inca destule alte scari pe care poti masura castigul.

La Business School 2008

Un club al unui ONG, pe numele lor Business Club si VIP (Voluntari pentru Idei si Proiecte), isi propune sa organizeze un eveniment, pe numele lui Business School 2008, la care sa fie pusi fata in fata tineri studenti care si-au deschis/vor sa isi deschida afaceri proprii cu omologii lor mai invarsta si anume cu cei care au parasit deja facultatea si s-au pus sa faca o afacere.

Aproape tot romanul cand aude cuvantul afacere intelege prin asta "tun", "tzapa" sau ceva similar. Nu neg ca in mare masura e si indreptatit sa faca asta... luand exemplul afacerilor cu taxiuri, cherestea, melci, oua de strut sau altele asemenea lor. Totusi exista si exceptii de oameni educati care vor sa faca treaba pe bune... si asemenea oameni am incercat sa ii aducem la Business School.

Florentin Banu - L-am vazut in noiembrie 2007 la zilele Biz luand cuvantul 10 minunte. A fost suficient ca sa imi dau seama ca acest om pe langa prezenta scenica deosebita mai are si cunostinte antreprenoriale care merita sa fie impartasite.
El a produs napolitanele JOE, care s-au dovedi a fi un real succes pe piata romaneasca. Ulterior brandul a fost vandut la Nestle si acum se afla pe rafturile magazinelor.
A doua realizare a fost Artima, un lant de magazine care l-a vandut unui fond de investitii acum 3 ani. Anul trecut lantul Artima a fost cumparat de un mare lant de retail.
In prezent Florentin Banu, are o afacere de imobiliare(ca deh.. :) ), o fabrica de mase plastice si un club.
M-a uimit cat de deschis ne-a impartasit informatii si cat de multe am aflat de la acest om in cele 2 ore jumate cat am avut placerea sa discutam cu el.

Octavian Thor Pleter MBA(MBS) - Numele lui este asociat cu grupul de firme IDM inca din 1994, momentan administreaza acest grup.
Desi am avut contact cu el in ultimi 2 ani in repetate randuri, totusi nu pot sa zic ca ii cunosc totate peripetiile antreprenoriale prin care a trecut. La Business School ne-a povestit despre afacerea cu cafea, cea cu agricultura si cate ceva despre Clubul IDM(are macar inca vreo 5, despre care nu a apucat sa vorbeasca). Am facut si un studiu de caz "a la Manchester Business School" pe un hotel si un restaurant. Una peste alta de cate ori aveti ocazia sa stati de vorba/ sa il audiati pe dl. Pleter va rog sa profitati, pentru ca e unul dintre vorbitorii la care nu te plictisesti si nu pierzi vremea degeaba.

Pierre Yves Morlet - Fondatorul CIEL Franta, momentan administrator CIEL Romania.
Iata ca am avut ocazia sa cunoastem si un anreprenor strain, care dupa ce a dezvoltat o firma la nivel national in franta a venit si in romania sa o dezvolte. A fost prima data cand l-am intalnit pe acest domn. Ceea ce a iesit la el in evidenta a fost pregatirea puternica financiara care o are in spate si workoholismul pentru afacerea lui. A punctat pe diferentele culturale intre FR si RO si faptul ca se face business "ceva" mai greu intr-o piata matura decat in una emergenta, pe importanta reclamei si cum l-a ajutat pe el aceasta.

Radu Georgescu - Domnul care a facut si a vandut RAV-ul catre Microsoft. M-a uimit la acest om, care are o pasiune as zice mai mare pentru programare decat pentru business si/sau antreprenoriat felul sau de a fi... Pot sa zic ca e genul de om pe care banii l-au schimbat prea putin si care isi urmeaza in continuare pasiunea de alta data... Cu toate ca are bani si sunt sectoare mai productive decat IT-ul la noi in tara el nu a investit nici in proiecte imobiliare nici in alte afaceri care sa-l devieze de pe drumul lui.

Aceastia fac parte din "garda veche" de antreprenori care i-am avut la eveniment.
Ceea ce mi-a sarit in ochi (desi probabil ca e prematur sa judeci prestatia unui om dupa 2-3 ore de discurs) au fost urmatoarele lucruri:
-consultantii in management/antreprenoriat sunt tot consultanti si antreprenorii sunt tot antreprenori
-antreprenorii tineri si cei experimentati sunt caracterizati primii de entuziasm si forta iar ultimii de o cunoastere profunda.

Din "garda noua" i-as mentiona pe urmatorii:

Lucian Despoiu, membru fondator VIP, prezenta scenica deosebita totusi un discurs ceva cam palid in continutul de informatii sau poate nu am reusit eu sa inteleg aceste informatii din industria de advertising.

Lavinius Marcu, locul 3 la concursul CIEL AWARDS din 2006, administrator a Capitan Go. Afacerea a fost lansata in toamna lui 2007 si la cateva zile dupa lansare, Lavinius, a venit la Business Club ca sa ne vorbeasca despre Capitan Go, acum l-am reinvitat in cadrul proiectului sa ne prezinte un studiu de caz pe aceasta afacere a lui care nu are nici un an de la lansare. Ca si prima data s-a evidentiat prin pragmatism si o prezentare la sfarsitul careia ai senzatia ca ai ramas cu ceva.

Dragos Manac - ghelir.ro are acest sait care vinde un produs pe zi.

Tudor Maxim - Elavate, reclama in lift. Absolvent de drept, a inceput business-ul in urma cu 2 ani. Pe langa reclama in lift ne-a mai vorbit de pensiuni in Moldova si turism in general.

Iar cireasa de pe tort am lasat-o la urma... Cel mai interesant lucru in aceasta saptamana si jumatate as zice ca a fost simularea manageriala, oferita de firma Contrast. Am vazut cum se chinuia lumea sa planifice, sa produca, sa vanda, sa incaseze... Pentru mine aceasta simulare a fost mai mult decat un joc, a fost lupta ca in business-ul real.