Dan Puric om intre arta, religie si nationalism

Am avut ocazia sa particip in cadrul unui proiect VIP la conferinta mai sus numitului Dan Puric. Il vazusem acu ceva vreme la televizor la emisiunea lui Robert Turcescu si de atunci am ramas cu o impresie geniala despre maretia caracterului acestui om... Conferinta de astazi nu a facut decat sa imi confirme aceasta parere.
Valorile acestui om, pe langa o inteligenta bruta exceptionala de care a dat dovada, sunt undeva in sfera intangibilului pentru omul de rand. Nu neaparat ca omul de rand nu ar putea sa se gandeasca la ele, dar pur si simplu nu o face din comoditate si pentru ca McDonalismul care cuprinde incet-incet societatea noastra nu se impaca prea bine cu valorile nationale si de identitate a indivizilor. Omul vorbea de neamul romanesc despre ceea ce s-a petrecut in inchisorile comuniste, si cum comunismul a divizat neamul in 2: martiri si cozi de topor... Pacat ca multi dintre noi au dat uitarii aceasta jumatate de veac de atrocitati si isi duc viata ca si cum ele nu ar fi existat.
Aceste inchisori comuniste au lovit in intelectualitatea de atunci si a facut-o pulbere... mi se pare de datoria noasta a oamenilor care ne consideram ca avem niste ani de scoala in spate macar sa cunoastem aceste lucruri, daca nu exista timp si interes pentru altfel de actiuni.
Cand m-am intors de la conferinta pe strada mi-a vazut in mana cartea lui Puric un om de vreo 50 de ani si m-a intrebat cat a costat... 150 de mii ii raspund... si omul imi zice scurt, il respect foarte mult pe Dan Puric dar CAINELE LATRA, URSII TREC...
As vrea sa nu deviez prea mult de la subiect si sa intru in detalii despre mass-media romaneasca, dar daca presa care e cainele de paza in stat doarme, si relateaza doar stiri macabre, grotesti si care arata cat de rau ne merge noua ca neam in cautatea senzationalului, atunci putem spune ca n-avem caini de paza... si nu e de mirare ca un caine sau 2-3 cati or fi ramas cu coloana vertebrala ne rupta, nu sunt suficienti ca sa faca fata ursilor.
Eram o sala plina de tineri si il ascultam pe Puric iar el ne incuraja sa nu ne pierdem coloana vertebrala si sa facem ceea ce trebuie pentru tara. Cred ca multi dintre cei care au fost in acea sala au ramas cu ceva dupa intalnire, si ma refer la ceva pe termen lung...
Si daca tot e vorba de caini, Puric ne-a relatat o faza din al 2-lea razboi mondial, cand teritoriul romanesc era bombardat, iar avioanele de vanatoare romanesti erau 1:30... Un fost pilot militar, cazut la pat, e intrebat de o cucoana: "Voi de ce va mai ridicati cand sunau sirenele, daca erau atat de multi?" Si batranul raspunde: "Iaca-asa, ca sa nu zica lumea ca e sat fara caini..."
Si multe altele ne-a povestit Dan Puric...
Alta arie a fost religia ortodoxa si felul cum se implica Biserica Ortodoxa Romana in viata sociala a neamului, de marii duhovnici ca Arsenie Papacioc si Iustin Parvu... de sfintii martiti cazuti in inchisorile comuniste...
Toata aceasta intalnire de 2 ore jumate cu acest Om, m-a pus pe ganduri, dar nu ganduri de termen scurt, ci ganduri legate de viata si menirea mea ca roman... N-am avut niciodata sentimentul ca ar trebui sa fac ceva pentru tara in care m-am nascut sau ca ar trebui sa misc macar un deget pentru interesul national... dar cand am vazut, chiar si pe scurt ce au facut marile caractere pentru acest neam, parca mi-au aparut cateva intrebari...